La postarea cu împărtășitul din Cluj, comenta un… să-i zicem biped, cum că îi respectă pe popii de au ținut slujba, că cine s-a împărtășit sigur nu se mai îmbolnăvește, că niciodată după această acțiune nu s-a îmbolnăvit nimeni, amin și bla-bla-bla.
Mânca-v-aș sufletu’, mă știți că nu cred în vreun dumnezeu, da? Și mai știți și că, în eventualitatea interzicerii religiei, voi fi cu ăia de cred pe străzi să le apăr dreptul la credință, da? Dar inconștiența asta cu care se practică religia în România este ceva de speriat. Erau oameni la coadă cu copii de mână și așteptau să lingă balele celor dinaintea lor. Cum e posibil ca, în zilele nostre, o astfel de activitate, în astfel de vremuri, să nu fie considerată contravenție? Chiar nicio autoritate nu se sesizează? Credința ar trebui să le fie în suflet, nu activată de vreo slujbă sau vreun popă!
Biserica se va face vinovată de moartea multora, un fel de noua inchiziție, dacă puteți vedea ideea! Dacă sunteți credincioși, o linguriță cu vin nu vă va șterge niciun păcat și nu vă va da imunitate împotriva vreunui virus. Un om cu adevărat credincios n-ar mai putea dormi știind că se poate face vinovat de îmbolnăvirea, poate chiar moartea semenilor.
Cum ziceam, se judecă umanitatea și se măsoară rațiunea, că lăcomia și-a făcut culcușul în biserici!