Marina

Știți că sunt atee, că nu cred în nicio entitate, da? Și mai știți și că respect orice credincios cu bun simț, da? Așea!
Azi a murit o prietenă dragă! Măi, dar foarte dragă! Eram la muncă atunci când am primit vestea. Mi s-au înnodat lacrimile în gât, mi-am suflat mucii, și până la plecare am depănat amintiri eu cu mine și cu ea.
Am ajuns acasă și m-a bușit plânsu cu tot tacâmul de înjurături pentru sistemul de sănătate din România. Faptul că avea nevoie de transplant de plămâni e un lux, da? Dar nenorociții și cretinii ăia, scursurile alea umane, japițele care stau și-și numără flocii după o tejghea răpănoasă i-au respins cererea pentru pensia de handicapat în valoare de 300 de lei. Atât ar fi primit. Plm, deja avea pensie babană de 700 de lei, din care plătea medicamentele, întreținerea și chiria de 100 de lei pentru aparatul care o ajuta să respire. Da, 100 de lei pe lună ca să respire!
Mă, și știți care e partea cea mai frustrantă? Ea nu se plângea! Nimic! La nimeni!
Și să revin la partea religioasă, cum plângeam și înjuram în dormitor, în momentul ăla mi-aș fi dorit să existe un dumnezeu, să fie în fața mea să-i fwt una-n freză! Nu poți să iei oamenii buni, iar pe ăia răi să-i lași neatinși! Unde e dreptatea? Pân’la final, noi între noi trebuie să ne ajutăm!
Marina, lumea asta nu te-a meritat!