Neața! Nu aveam de gând să scriu azi. M-am răscolit toată noaptea. Revedeam postările din bulă și oamenii frumoși pe care, chiar dacă nu i-am cunoscut personal, îi consider prieteni. Unii se învinovățesc că nu au sunat-o pe Cristina Țopescu, alții dau vina pe cei care n-au sunat-o.
Eu nu pot să gândesc așa! O prietenie adevărată nu înseamnă vorbit în fiecare zi la telefon. O prietenie adevărată înseamnă reluarea aceleași discuții și după câteva luni, ani poate.
Cât despre “nici măcar de Crăciun”, mi se pare cea mai mare prostie. Telefoanele date numai de ocazii speciale gen aniversări sau sărbători sunt întruchiparea ipocriziei. De ce este nevoie de o anumită zi din an să ne aducem aminte de cineva drag?
Pentru cine mă cunoaște personal știe cât de puțin îmi pasă mie de urările anuale. Unii oameni le văd ca pe niște obligații, iar semnificația își pierde valoarea.
Dragii mei, nu avem nevoie de o zi anume din an să ne căutăm! Avem nevoie de mai multă compasiune, de o minte limpede cu care să vedem gunoiul nostru, nu al altora. Câți din cei care aruncă cu căcat înspre prietenii Cristinei, fac exact ceea ce propovăduiesc?
O mie de vorbe un ban nu fac!
”Moartea e clară. Nu ai cum să o eviți. Calitatea vieții e importantă!” – Andrei Gheorghe
Bună dimineața, frumoșilor!