Neața! Hârtia igienică, acest accesoriu fără de care orice budă se simte incompletă.
V-am spus vreodată când am decis să ne mutăm din țară? Când m-am dus cu banii numărați la piață și am fost nevoită să aleg între lapte pentru ploadă și hârtie igienică. Am ales laptele, că spălatul la cur e mai sănătos.
Am luat-o de la 0 în altă țară, cu lăsat copilul în grija socrilor, cu stat la hostel cu baie comună și umblat cu hârtia igienică în geantă, că locuiam la ultimul etaj. Când ne-am mutat definitiv aveam trei valize pe numele nostru, iar în prima noapte am dormit într-o casă fără căldură, că un român ne-a tras țeapă cu cazarea. Cu ploada de mână, am reușit într-o săptămână să ne închiriem o garsonieră, să ne cumpărăm o saltea, căni, furculițe, farfurii, știți voi, chestii d’astea de le mai găsești prin casă. Încet-încet am dat ploada la școală, am muncit la sortat colete într-un depozit în ture de noapte, am aranjat haine pe rafturi pentru un ban în plus, am reușit să-mi găsesc un loc de muncă călduț, ne-am luat mașină, iar ne-am mutat și tot așa. Nu am spălat wc-uri sau bătrâni la cur, dar aș fi făcut-o dacă era cazul. Să muncești nu e o rușine! Să furi, să minți, să păcălești, astea sunt chestii pe care eu nu le pot ierta nimănui!
Nu e ușor să te desprinzi, să lași o viață întreagă în urmă, dar când te uiți în coș de fiecare dată când mergi la cumpărături, te întrebi pentru ce plm muncești? Pentru ce trăiești, dar cel mai important, cum dracu’ reușești să trăiești!
În fine, să revin la hârtia igienică, un simbol al plecării noastre din țară. Aici, cea mai ieftină este o liră pentru șase role. Parfumate, în caz de fasole!
Vă doresc o săptămână frumoasă!
Pîs: știu, e târziu, dar am avut o dimineață rapidă, n-am reușit să scriu.
Pîs-pîs: de acum, o să scriu și despre diverse prețuri la produsele de aici, facem niște comparații.
