Îmi imaginez o petrecere la care participă toate scursurilor vinovate de situația actuală a țării. Și-mi imaginez un incediu, iar ei prinși în aceea cameră, cu flăcările mistuindu-le hainele și pielea. Iar noi afară, strânși toți:
Lasă-i, mă, dă-i în pula mea!
Îmi imaginez un politician lipsit de libertate, într-o anexă de casă, cu un telefon în mână milogindu-se la telefon să venim să-l salvăm. Iar noi, la celălalt capăt al liniei:
Nu mai ține linia ocupată! Dă-te-n pula mea!
Și-mi mai imaginez cum umblă desculți prin noroaiele din care au “scos” țara, cum se chinuie să împartă salariul cât să ajungă pentru toate cheltuielile necesare supraviețuirii, cum își numără ultimii bani și se gândesc la ce să renunțe din lista de cumpărături, la pâine sau la cartofi? Cum așteaptă la cozi interminabile la doctor, cu speranța că vor prinde o rețetă compensată! Ah, așa aș vrea să-i văd cum asistă inutili la incompetența autorităților numite tot de ei!
Dar visez, că ce plm ne-a mai rămas? De fiecare dată așteptăm alegerile, că singura noastră armă este ștampila. Și nu toți știu s-o folosească!
Îmi cer scuze, azi e o zi d’aia de nu și-ar dori niciun politician să dea ochii cu mine!
Bună dimineața, frumoșilor!