Bună ziua, duamnă Veorica! Ce făcură ăia, fă duamno? Te-au lucrat de ți-a crăpat tencuiala! Nu-i frumos, coniță! Păi ei nu știe că fără tine viața e pustiu? Io cui îi mai scriu acu’? Mi-au luat pâinea de la gură, cu ce-mi hrănesc io bestiile? Eh, lasă că o să te mai țiu la curent cu ce se mai întâmplă la căpșuni acilea, să nu crezi că te uit. Dar mai găsesc eu pe cineva să-i fac scrisorele căpșunești, stai liniștită! E ditamai coada de ntelektuali neconflictuali în parlament, trag la sorți! O să-i zic și lu’ Liviu sâmbătă, să vadă consecințele manevrelor lui. Ați ajuns de vă râd toate curcile!
A, da’ am auzit că aruncai cu meleoane! Nu arunci și pă la mine, că să moară bibi dacă mai scriu texte d’alea! Trec la poezii! Vă fac niște ode de stă mâța-n coadă!
Dragă doamnă Viorica, ne-ai tot demonstrat de un an și zece luni că nu trebuie să știi prea multă carte să ajungi în poziții înalte de conducere. Te-ai lăsat manevrată și modelată de unul dintre cei mai penali politicieni! Ai zdrențuit legile care au dus la eliberarea unor oameni periculoși din închisoare! Ai îndatorat țara de nu știu cum or să scoată cămașa ăilalți de vin! Copiii mor în haznale în timp ce tu și colegii tăi de partid vă plimbați cu elicopterul! Toate tragediile din ultimul an îți poartă eticheta! Tu nu ai condus un guvern, ai măcelărit o țară! Să-ți fie rușine, cucoană!