Că tot am chef de poveşti, nu vă spusei demult de munca mea.
E bine, niciodată plictisitoare, cu cereri în căsătorie de 2-3 ori pe săptămână (primite în mare parte de la jamaicani 😂), cu ciubucuri gen ceaiuri, sucuri, dulciuri sau mâncare, cu complimente, ce s-o mai lungesc, e ok.
Nu e jobul vieții mele, dar e cald şi bine.
Partea mişto e când cel din fața mea încearcă să ghicească de unde sunt. Dacă e italian, mă-întreabă direct în italiană, dacă e spaniol, direct în spaniolă, şi tot aşa cu polonezii, grecii, portughezii, indienii, pakistanezii, bulgarii, turcii, etc Când înțeleg, răspund în engleză că nu, ş-atunci să vezi uimire.
Măcar sunt un specimen comun, indiferent de țara unde m-aş reloca.
O altă parte mişto a zilei e când cer id-ul pentru a verifica vârsta, că tot ce-i sub 18 ani e ilegal. Nu o dată mi s-a dat răspunsul plin de îngâmfare:
– “I’m older then you, darling! I’m 28!”
😂
– “Well, darling, you look young, but I’m 32!”
De obicei nu zic vârsta decât dacă interlocutorul e ușor nepoliticos. Dar când se-ntâmplă, în special cu femeile, oh boy! Mulțumirea de pe fața mea atinge tavanul! 😂
În rest, io-s bine, copilu’ şi bărbatu’ sunt bronzați, pisica s-a uscat, iar io-s liberă azi şi mâine. Deci, nani-pui să fie! 😃