De când mă ştiu, am urât drama. Prefer să văd o comedie, o acțiune, un sf. Dramă avem în viața de zi cu zi. O citim în ziare, o vedem la știri, o auzim din toate părțile. Iar cine nu are și se plictisește, și le crează singur.
Am mai spus-o o dată dar e bine să o repet, poate ajunge și la cei în cauză: tata zicea că un om nu poate fi prost, ci doar neinstruit. Vin eu și demontez expresia. Când după o anumită vârstă, când se presupune că ai acumulat destulă experiență în viață, când tot ce ai de făcut este să te bucuri de roade, dai cu bâta-n baltă în mod repetat și stropești cu noroi tot ce se apropie, atunci ești prost.
Ești prost și când treci prin viață ca gâsca prin apă, că nu te poți numi om deștept când doar admiri peisajul și nu ridici o aripă. Înțeleg să înveți din greșeli, dar când le repeți… și le tot repeți, atunci creezi dramă și mizerie. Și ești prost!
Mi-am dorit o viață liniștită. Și asta am. Și nu suntem fericiți doar pe perete. Viața noastră e plină de clipe minunate în fiecare zi. Și încercăm să nu creăm drame. Nu avem de ce. Experiența ne-a învățat că trebuie să ne bucurăm de ce avem ,eventual să-i ajutăm și pe alții să găsească liniștea asta dulce.
Dacă nu treceam prin dramă, nu știam să apreciez ceea ce avem acum.
Iar când voi avea chef de dramă, o sun pe mama.