Bună ziua, duamnă Veorica! Am zîs să v-ă scriu șî azi, să vă m-ai întreb una-alta! Io știu că sînteți în vacanță la mare, cu cireada la păscut! Da’ de ce ia-ți dus duamnă la plajă? Ce, iei nu știe drumu? Și dă unde aveți bani dă litoral, că io de cân mă chinui sa-jung, să mă bronziez și io pă burtă și pă spate! Resturile sunt bronzată, k a bătut soarele și mio negrit mâinili. Am și urma la gumari pe labele la picioare. Zicea Bârnă că a-ți dat iama în fondu de rezervă, da’ io zic că meritați. Că nu vă mai vedeți capul de treabă! Atâtea autostrăzi și șcuoli și spitale, cred că na-veți timp nici de vizite la domnu Liviu. Așea ie duamnă la muncă, că mie nu mio fost niciodată rușîni să muncesc. Veceuri nam spălat, da’ ma-ș fi dus ș-acolo. Să am bani să trimet în țară la famelia, că famelia e totul, duamnă! Că dă câte ori le trimit cumpără și ei parizer, căs sătui de fripturi.
Da’ ceam auzit, că va-ți jucat cu mingiuțele cu Teodorvici, pong-cong d’ăla, sau cum dracui zice? Măcar la-ți călărit bine? Săi treacă de dat cu paleta că șașa o avea prea mică pentru dumivoastră! Am auzit că și Fifor io zîs căi trec bătăturile cu apă de mare, căi sărată șii usucă toate bubile. Io va-m zîs că nui bun atâta cex, nu ma-ți ascultat! Acu ie rușine omului să umble despuiat, nici șosetele nu și le dă jos! Vă m-ai scriu și vă spui și despre mine, că numa despre dumivoastră am vorbit! V-ă poop șî v-ă respekt!
Semnat,
O căpșunăreasă