De seară

De câte ori citesc știrile românești mă apucă așa un chef de bătut câmpii și de ironizat prostia, de n-ai să vezi! Nu c-aș fi io mai brează și destupată, da’ s’mbagplua de nu mă uimește condiția umană și bășinile aferente.
Nu că unde-mi duc eu traiul ar fi numa’ lapte și miere, că și p’acilea sunt limitați mai ceva ca ăia de-au căzut din căruță la Caracal. Bine, nu-i bun exemplu. Să zicem ca ăia de au votat gAURa aia de partid, că nu poci ca să mă abțin. Politica e veața mea, futongură!
Și că adusăi vorba de căruță, fămămică, cine pluacalului se crede nea sutană de Constanța? Ăla e normal la capu’ lui? Cum plm să te plimbi cu căruța prin oraș, unde mai pui că ai și alai de vite după tine!
Ce NU m-a surprins a fost prezența organelor, că cineva trebuia să dășchidă calea, nu? Mă întreb dacă face parte din fișa postului, că la scos scame din buric sunt experți.

Băbăieți, bă organelor, bă mânca-v-ar țânțarii, voi chiar ați terminat toate problemele din Constanța și vă plictiseați? Ați ieșit la plimbarea mântuirii curului tăbăcit d-atâta stat pe scaun? Oare ce povestiți voi plozilor acasă? Care e scopul meseriei voastre? Vă simțiți mândri? V-a mai crescut un cøi după plimbarea asta?

Incredibil, băbăiatule!