Neața! Mă uitam la știri și zicea reportera despre “un sat extrem de sărac”, unde 40 de copiii vor încep școala azi.
Fii-mea a început școala miercuri. Este ultimul an de școală primară, un fel de clasa a VIII-a în România. Sistemul educațional aici e diferit, după cum probabil ați mai auzit povești. Fiecare clasă are două cadre didactice, un principal și un asistent. Ocazional li se alătură și alți profesori, în funcție de proiectele din programa școlară.
Clasa în care învață este dotată cu măsuțe amplasate în zig-zag, fiecare masă având suporturi pentru diverse rechizite. Fiecare copil are un sertar unde își lasă ghiozdanul, caietele sau alte lucruri. Pe un perete este un fel de șifonier în două părți, cu uși glisante, unde se depozitează toate consumabilele pentru clasă. Ușile glisante folosesc ca tablă pentru lecții. Între cele două părți de șifonier este un ecran mare conectat la un laptop pentru lecțiile predate. Eu nu cumpăr nici un fel de rechizite, școala asigură tot. Singurii bani pe care-i plătesc sunt pe mâncarea de la prânz. Da, au bucătărie proprie, cu meniu special ales pe bază de religie și alergii, dar și pentru o alimentație sănătoasă. Mă costă 2 lire pe zi prânzul copilului meu.
Fiind în ultimul an, încep programul la ora 8 cu educație fizică, apoi micul dejun și la ora 9 cursurile. La 3.15 se încheie ziua școlară. Toate temele le fac împreună cu profesorii, acasă având tema obligatorie sub formă de proiect, doar o dată la două săptămâni, lăsându-le timp de cercetat subiectul respectiv.
De câte ori sunt întrebată de cum merge școala lu’ fii-mea, răspund că asta este ultima mea grijă de zi cu zi. Și ca să o laud, anul trecut a fost cea mai bună din clasă la matematică și a luat nenumărate medalii pentru ajutarea colegilor mai mici.
Și ca să ne fie clar, principalul motiv pentru care am decis să ne mutăm din țară a fost ea.
Bună dimineața, frumoșilor!