Hai să vă spun câte ceva despre ce relație mişto am eu cu dom’ Duca! Pentru ăştia de au impresia că io’s de capu’ meu p’acilea, vă spun că nu-s! El e omul care citește toate mesajele și comentariile voastre, râde și vă apreciază, dar nu e genul să se manifeste! Tot el vede primul scrisorile pentru “Liviule”, și tot el e de vină pentru câteva eufemisme și metafore! Nu l-am luat de frumos, l-am luat de deștept! Faptul că a ajuns bunăciunea care este azi, e un bonus! Mai și gătește demențial!
Acu’ vro 13 ani, pe treptele de la Tomis Mall, l-am văzut prima dată față-n-față. Era mare! Nu mai ştiu ziua exact, ştiu că el avea 105 kile şi io 46. Ş-am plătit nemțeşte! După câteva zile de conversat pe yahoo messenger (pentru ăia de îşi mai aduc aminte), un frappe trimis printr-un prieten la mine la muncă, am stabilit să ne vedem.
Ne-am pupat după a 5-a întâlnire, ne-am mutat împreună după vro’ 3 luni. După un an jumate m-a bătut la cap să-i fac un plod, deh, el avea 27, io 23. Ş-am făcut, că-l iubeam!
Luna asta facem 13 ani de când ne-am cunoscut! Cu bune și cu rele, că așa e-n poker! Dar, fără toate experiențele prin care am trecut, nu am fi știut să apreciem ce avem azi! Şi mie-mi vine să spun din nou: e bine să fiu eu! 😉