Neața! Nu vreau să vă întristez, ci să vă aduc aminte că toți suntem afectați de sistemul corupt care a pus stăpânire pe România. Să nu uităm niciodată că 65 de suflete au reușit să ne unească, să țipăm cu toții sub aceeași voce: #corupțiaucide!
Margareta Cloșcă a scris o poezie care aș vrea să ajungă pe toți pereții! Să ajungă și la scursurile care au manevrat tragedia #colectiv!
Bună dimineața, oameni frumoși! Și nu uitați, fiecare vot contează!
Memorie colectivă
De Margareta Cloșcă
Au încercat să ne ardă,
Au vrut să ne piardă,
Dar și din scrum pot răsări semințe
Și din ele vor crește noi ființe,
Chiar și pline de suferință
Pot schimba o țară cu a lor voință.
Niciodată nu putem uita,
Nimic nu vrem a uita:
Cum a pierit din a noastră tânără elită,
Deși ar fi putut avea o altă ursită.
Ne apropiem încet de pietre funerare,
Deși nu le mai putem aduce vreo alinare.
Resimțim doar supărare
Și o infinită disperare.
Cu toții tăcem.
Ne complăcem,
Dar ne și reproducem
În acest putred sistem.
Luăm plenitudine de cuvinte,
Cu ele acoperim morminte.
Tot cu ele învelim sufletele
Și înveșmântăm scheletele.
N-au vrut într-un infern de flăcări să coboare,
Iar noi nu-i mai putem ajuta să zboare.
Singuri au ajuns stele pe cer
Și au locul lor, deloc efemer.
Nu uit eu,
Să nu uiți nici tu!
Șaizeci și cinci de suflete
Ce ar fi putut să fremete
Însă au lăsat în urma lor doar gemete
Și mii de disperate zbierete.
Să spunem nu uitării,
Nu repetării,
Nu suprimării noastre,
Nu anulării voastre.
https://margitimola.wordpress.com/