Bună zîua, duamnă Veorica! Va-m văzut la teveu alantăseară! Tare belă șî șarmantă fusăși! Ptiu-ptiu, că-mi venea să scuip când ți-am zărit florile din pept! Și ce frumos vorbeai, că era să pup televizorul cu ciocanul, că băteam niște cuien pereți! Ce-l mai mult am apreciat cântecul, duamnă! În speșial refrenul cu “lovitura de stat”, mio mers la inimă! Da’ io nu știam ca-u vrut să rupă ușea la guvern! Da’ cin se crede ei, să vie așea păste propritatea dumnivoastră?! Să steie la iei acasă, să nu mai derajeze oameni cinstiți la muncă!
Și ieri va-m văzut la guvern acolo, făcu-tă gigea-măimăi! Da’ ce rokie frumoasă avea-ți, ma-ți făcut să plâng k așea avea o mătușe covorul când eram copil! Alte vremuri, duamnă!
Să-i ziceți lu neogitză ăla că vă doaren șlițu dă la fustă că nu vă votează el nici în 50 dă vieți! Să-l voteze pe nea ăla cu neveste multe, ăla de vă ținea-ți dă mână cu iel când o venit Papa dă la Roma! Să-i văd io pe bulentinul dă vot, să vezi ce țîi scuipez!
Duamnă, io v-ă doresc să fi-ți locomotivă cum ziceați, că țara îi plină de căruțe cu ciu-ciu creier! Și mai treceți și pă la Liviu, k i so fi urât și lui da-tâta singurătate!
V-ă poop șî v-ă respekt!
Semnat,
O căpșunăreasă.