Educația sexuală

Neața!
Ce am înțeles eu din tot circul ăsta cu educația sexuală versus avorturile:
– prezervativul este dușmanul. Nu e dat de dumnezeu, nu e menționat în biblie, drept urmare, pe rug cu el.
Păi, da, fămămică, că așa se stârpește răutatea din lume. Când intervine ceva ce deranjează cursul firesc al bășinilor, par example, introducerea bananei în balon, încep fețele bisericești să sară de cur în sus. Băbăieți, scoateți-vă bățul ăla, c-o să vă doară când aterizați!
O altă caracteristică a educației sexuale este deșteptarea bipezilor la dat din cur. Parcă sună altfel “ai grijă în ce scorbură ți-o-nfigi, că penicilina doare”. Eh, și are sens, ânplm!
Apoi, atingem și educația sexuală în școli.
Fii-mea e la școală în anul 7 în Anglia. În anul 2 le-au explicat diferența fizică dintre fete și băieți. Atât. În anul 3 le-au explicat cum crește copilul în burtă. Și tot așa, de la an la an, le mai adăugau câte o informație necesară formării lor ca adulți. Să vă spun de câte discuții jenante m-au scăpat? Că parcă ți se pune frână la limbă când trebuie să-i explici copilului cum a apărut pe lume.
Și în final, de ce România are nevoie de educație sexuală în școli? Pentru ca fii-tu să nu pună mâna pe țâțe fără acord, pentru ca fii-ta să nu se apuce să înșire avorturile. Dar, mai ales, pentru ca tu să dormi liniștit(ă) noaptea când plodu’ din dotare “doarme” la o/un prieten(ă).
Revin și cu avorturile, că văd mulți duși la biserică care-și propovăduiesc opinia în mesageria privată (poză în primul comentariu).

Bună ziua, frumoșilor! – Ana-Maria Duca